Vocea ta cum se aude?

Oamenii se manifestă în multiple feluri, iar fiecare persoană în parte este unică în fiecare moment al vieții sale.

Acest lucru ne dă de înțeles că între noi există diferențe, însă există și asemănări. Prin prisma acestora, atât a diferențelor, cât și a asemănărilor, putem să formăm categorii de oameni la nivel mental, prin puterea percepției noastre și a mecanismelor gândirii. Astfel, cu toții am observat că avem în jurul nostru oameni mai timizi, mai reținuți, mai submisivi și oameni mai expresivi și poate și mai impulsivi, care spun ce le trece prin minte.

Obiceiul de a te exprima aduce cu sine atât avantajul de a te face văzut și ascultat, cât și dezavantajul de a fi contrariat, criticat și chiar și respins.

Atunci când ai în față o persoană care nu vorbește despre ceea ce crede și se conformează, nu prea ai motive pentru care să o combați, o accepți cu ușurință. Însă, atunci când ai de-a face cu o persoană care se exprimă, poate se și revoltă atunci când ceva nu este pe placul ei și își asumă acest lucru, potențialul conflictual crește.

Și totuși... de ce să ne lăsăm vocea auzită, dacă ceilalți ne pot critica, judeca, respinge și chiar pedepsi?

Haide să ne uităm la scopul vocii noastre.

Ea reprezintă unul din instrumentele principale ale limbajului. Deși limbajul corpului influențează într-o proporție majoritară comunicarea, limbajul verbal este cel care ne dă șansa de a ne înțelege mai bine între noi. Ne exprimăm prin puterea vocii noastre încă de la naștere, de la primul urlet, de la primul plânset.

Apoi, în timp, învățăm să vorbim și astfel devine și pentru îngrijitorii noștri mai ușor să își dea seama care sunt nevoile și dorințele noastre, pentru a ni le putea satisface. Exact la fel se întâmplă și în prezent, în viața de adult. Atunci când ne folosim vocea, ne dăm atât nouă, cât și celorlalți, șansa de a fi văzuți, cunoscuți, chiar și cu riscul de a nu fi întotdeauna înțeleși.

Deși nevoia de a ne exprima stă în noi încă de la concepere, iată că multe persoane preferă să se ascundă în spatele tăcerii, conformării excesive și a obedienței. Aceste comportamente sabotoare au mare legătură cu trecutul îndepărtat, cel al copilăriei, având la bază o rușine intensă de a fi.

Spre deosebire de vinovăție, care este simțită în raport cu un anumit comportament inadecvat, rușinea se manifestă față de propria existență. Rușinea este vocea din capul nostru care ne spune Tu nu meriți. Nu meriți să exiști, nu meriți să te exprimi, nu meriți să fii văzut și ascultat. Tu nu contezi, părerea ta nu contează, nu ești relevant. Astfel, având aceste gânduri la bază, la nivel inconștient chiar, motivele pentru care ne-am exprima se fac dispărute. Chiar și nevoia se amorțește atât de puternic încât nici nu mai putem intra în contact cu ea, negând-o: Pentru ce să spun ce simt? Nu simt nimic. Nu am nicio părere. Nu îmi pasă. Riscul care vine odată cu această strategie de relaționare este cel al sentimentului că ești neînțeles și singur. Iar aceste sentimente nu se opresc la tine, ci se transferă și la cei din jurul tău, prin faptul că îi tratezi pe ei, așa cum te tratezi pe tine.

Dacă tu crezi că nu contezi, atunci și cei din jurul tău se vor simți la fel, deoarece nu știi să îi asculți, pentru că nici pe tine însuți nu te asculți cu adevărat.

Punctele lor de vedere ar putea să te doboare sau să te enerveze, deoarece ei se exprimă, pe când tu nu.

Conștientizarea acestor lucruri poate aduce cu sine multă durere, furie, vinovăție, deoarece îți dai seama că la un moment dat puterea ta lăuntrică a fost estompată în relație cu altcineva.

Adu-ți aminte: în fața cui nu ai avut curaj să vorbești? În relație cu cine ai simțit că nu ești relevant? Cum ai ajuns să crezi că nu contezi? Față de cine simți această rușine?

Totodată, țin să precizez că pentru a scădea riscurile prezentate mai sus, este important să te folosești de instrumentele de comunicare asertivă (prezentate în articolul acesta: https://www.psihologescu.ro/post/ce-ne-face-s%C4%83-spunem-da-c%C3%A2nd-vrem-s%C4%83-spunem-nu

Exprimarea agresivă, obositoare și impulsivă nu are șanse prea mari să te ajute să te exprimi, să te faci auzit și înțeles. De asemenea, vor exista și situații în care ceilalți să nu te înțeleagă oricum te-ai exprima și să nu fie nimeni de acord cu tine.

Aceste momente reprezintă provocările în urma cărora tu poți ajunge să îți fii alături, loial, să fii iubitor și blând cu tine și să nu renunți la ceea ce contează pentru tine, chiar dacă o dată, demult, ai învățat că tu nu contezi.

Nu există oameni perfecți, însă există oameni autentici, care se lasă purtați de vocea onestității, asumării și a iubirii de sine.

Așadar, te invit să iei în considerare puterea de a fi tu însuți, de a te susține și de a-ți da voie să te eliberezi de corsetul unei vieți în surdină.

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.