Stadiul al treilea: A GÂNDI
- psihologescu
- 30 apr. 2021
- 4 min de citit

Al treilea stadiu (18 luni – 3 ani) aduce schimbari vizibile in relația copilului cu lumea și cu el-însuși. După primul an și jumătate din viața sa, copilului încep să i se dezvolte în mod natural mecanismele cognitive.
Acum el începe să devină conștient de propria existență și cel mai bine poate face asta prin separarea de figurile de atașament. Rațiunea sa începe să se manifeste nu doar în activitățile sale din viața de zi cu zi, dar și în relațiile cu îngrijitorii săi, ceea ce de multe ori trezește amuzament, dar și provocări diverse în gestionarea preferințelor copilului.
Acum el poate aduce argumente cât se poate de logice prin simplitatea lor care pot dezarma cu ușurință părinții.
Caracteristicile specifice acestei perioade sunt cele în care copilul se întreabă dacă este în regulă să gândească pentru el însuși. De asemenea, deși a învățat de la părinți ce și cum să gândească, creativitatea îl ajută să își formuleze propriul sistem de gândire. Însă, rolul părinților nu se termină aici, deoarece această perioadă aduce cu sine foarte multe întrebări.
Deja copilul folosește limbajul verbal, ceea ce îl ajută să pună întrebări și are nevoie de răspunsuri de la părinții săi. În această etapă copilul face diferența între el și părinți, ceea ce îl provoacă să învețe să pună granițe între el și ceilalți. Acum el învață să spună NU și învață că el merită ca limitele sale să fie respectate prin faptul că acum părinții trebuie să îi respecte intimitatea și limitele specifice vârstei sale.
Totuși, în această căutare permanentă de ordin cognitiv, senzorial, emoțional și comportamental, foamea copilului este acum de structură. El are nevoie de un program și o organizare pe care numai un adult i le poate oferi.
Abilitățile care se dezvoltă acum sunt cele legate de limite. Copilul are nevoie să testeze realitatea și să încalce limitele și regulile impuse de părinți. Contestă ceea ce i se spune și trece printr-o perioadă de scepticism și revoltă. Identitatea ta sa începe să se formeze, astfel încât începe să gândească pentru sine. De asemenea, atunci când îi sunt încălcate limitele, este sănătos și firesc ca acesta să se înfurie și să simtă diferite emoții „negative”. Acesta este stadiul în care copilul învață de la figurile de atașament că orice emoție are loc în viața familiei și că acestea pot fi gestionate în mod corespunzător.
Totodată, chiar dacă el se separă de părinți prin conturarea propriei personalități, în continuare are nevoie de ei ca plasă de siguranță, să se simtă iubit și încurajat. Tot în această etapă el învață diferite sarcini, devenind responsabil pentru ceea ce poate fi responsabil la această vârstă (comenzi simple). Această etapă poate fi și ea una dureroasă, deoarece acum copilul iese din stadiul narcisic în care el este centrul universului și trebuie să realizeze că există și alte nevoie în lume pe lângă ale lui, iar acum este un moment prielnic pentru dezvoltarea empatiei. Pas cu pas, el învață să rezolve probleme cu un grad de dificultate mai ridicat față de stadiul anterior, în care gândirea de tip cauză-efect joacă un rol foarte important.

Situațiile problematice care pot apărea în acest stadiu sunt cele care țin de granițele dintre el și ceilalți. Copilul poate manifesta comportamente de tip opozițional, în care se revoltă și refuză indicațiile figurilor de atașament, dar și ale figurilor autoritare, precum educatorii de la grădiniță. De asemenea, pot apărea tantrum-uri și comportamente deviante ca răspuns la impunerea unor comenzi simple din partea adulților. Ceea ce înrutățește aceste situații este mesajul conform căruia copilul înțelege că el nu are voie să gândească pentru sine. Acest mesaj naște în psihicul copilului o frustrare imensă, dat fiind faptul că el are nevoie să se afirme și totuși nu i se permite.
Comportamentele ajutătoare din partea îngrijitorilor sunt multiple. Acum copilul este destul de dezvoltat încât să se poate comunica cu el și verbal, însă, bineînțeles la nivelul său de înțelegere. Fraze și argumente abstracte nu pot funcționa, deoarece el încă se află la nivelul unei gândiri concrete. Oricât de logice i s-ar putea părea părintelui anumite argumente, pentru copil nu pot fi valabile, deoarece el încă nu poate cuprinde noțiunile abstracte. Astfel, părintele îl poate ajuta pe copil să treacă de la o activitate la alta, să îi dea direcții simple și să îl re-direcționeze. Iar în ceea ce privește granițele care acum devin motive de conflict, părintele trebuie să mențină limitele constante și să nu cedeze la primul scâncet al copilului.
Fermitatea este foarte importantă deoarece construiește structura de care are nevoie copilul în această etapă. De asemenea, este important ca părintele să îi ofere spațiu copilului de a-și manifesta furia, supărarea apărute ca rezultat în urma frustrării. El trebuie să îi răspundă la întrebări și să îi pună copilului întrebări ajutătoare, pentru ca și el să găsească răspunsuri, dat fiind că are atât de mare nevoie să gândească singur.
Un copil care are încredere în el și primește iubirea de care are nevoie, se va revolta și va ține la integritatea sa, ceea ce va face și când va fi adult.

Mesajele benefice de care are nevoie copilul acum sunt cele precum: Mă bucur că gândești pentru tine! Te poți gândi și la ceilalți. Poți gândi și simți în același timp. Acum îți poți da și singur seama ce nevoi ai și poți cere ajutor. Fii tu însuți, noi te iubim oricum! Este ok să fii furios, însă nu îți permitem să te rănești pe tine sau pe cei din jurul tău. Poți spune NU și să insiști oricât, însă noi vom avea grijă în continuare de tine și de ceilalți.
Așadar, este ușor de observat faptul că această etapă aduce cu sine provocări diferite față de cele anterioare. Să te pui în mintea unui copil de 1 an și jumătate – 3 ani nu este ușor, însă această etapă pune bazele identității viitorului adult și chiar dacă este un lucru serios, când se află în acest stadiu, copiii aduc mult amuzament și voie bună în familie. Ideile lor năstrușnice arată că sunt sănătoși și dornici de viață, iar dezvoltarea armonioasă nu presupune în niciun caz o cumințenie absolută.
Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.

Comentários