Stadiul al doilea: A FACE

Odată ce copilul depășește prima etapă a dezvoltării sale, dupa primele șase luni de viață, intră în cel de-al doilea stadiu (6-18 luni), în care începe să cunoască lumea. Mecanismele sale de explorare deja încep să se dezvolte, astfel încât având figura de atașament ca plasă de siguranță, acesta are nevoie pas cu pas să descopere ceea ce există și se întâmplă în jurul său.

Caracteristicile specifice celui de-al doilea stadiu al dezvoltării constau în experimentarea și explorarea mediului înconjurător. Aceste interese naturale, impulsuri și inițiative nu sunt de sine stătătoare, ci se leagă de ceea ce copilul a achiziționat în primul său stadiu de viață. În continuare el are nevoie să știe că se află în siguranță, însă acum nu se mai oprește aici. El are nevoie să se simtă în siguranță nu doar pentru A FI, ci și pentru A FACE diferite lucruri.

El are nevoie să descopere lucruri noi și la momentul acesta funcționează ca un fel de burete, care absoarbe tot ce vede și aude în jurul său. De asemenea, foamea sa cea mai puternică în această etapă este cea de stimuli. Copilul are nevoie să fie stimulat și direcționat, să i se arate imagini noi, jucării noi, să experimenteze senzații și percepții diverse.

Abilitățile pe care copilul și le dezvoltă în această perioadă sunt extrem de importante pentru dezvoltarea sa generală. Acum copilul învață faptul că există probleme (bineînțeles, probleme specifice nivelului său de dezvoltare, cum ar fi un cub de o culoare care nu se potrivește cu un cub de o altă culoare) și că unele din acestea nu pot fi soluționate imediat.

Tot acum el își antrenează inițiativa și are nevoie să fie susținut în interesele sale. Toate simțurile sale încep să fie stimulate, iar lipsa unei stimulări potrivite poate duce la întârzieri în dezvoltarea sa.

Mirosul, văzul, auzul și simțul chinestezic reprezintă surse de informare cu privire la mediul înconjurător extrem de importante pentru el. Totodată, figurile de atașament joacă în continuare un rol crucial în viața copilului.

El are nevoie în continuare ca relațiile cu mama, tata și restul familiei să fie un spațiu sigur pentru el, să primească ajutor în situațiile stresante și în continuare să aibă încredere în ceilalți că își poate face nevoile văzute, iar acestea vor fi satisfăcute, dar și să aibă încredere în el că poată să ducă la capăt anumite activități.

Situațiile problematice care pot apărea în acest stadiu sunt cele care țin de dificultatea de a-și menține atenția asupra unei activități. Aici intervenția figurilor de atașament este foarte importantă prin a păstra interesul copilului viu față de activitatea respectivă.

De asemenea, din nevoia de explorare, copilul poate ajunge acum în locuri periculoase pentru el, dat fiind faptul că mecanismele sale motrice sunt din ce în ce mai active, iar comportamentele de risc (de exemplu să meargă spre o priză de electricitate) sunt prezente, deoarece copilul încă nu are capacitatea de a conștientiza ce anume reprezintă un pericol pentru el. Totuși, pentru că părinții doresc să protejeze copilul de aceste pericole, ei îi pot transmite anumite mesaje dăunătoare care îl vor bloca în acest stadiu.

Aceste mesaje sunt cele de tipul Nu mai face asta! Nu te duce acolo! . Practic, nevoia firească și sănătoasă a copilului este inhibată. Ceea ce pot face cei care au grijă de copil în acest stadiu este să îl direcționeze spre activități și locuri la fel de stimulatoare pentru acesta.

De asemenea, alte comportamente ajutătoare ale părinților pot fi cele în care asigură copilului un mediu cât mai lipsit de pericole. Să nu lase anumite substanțe la vederea copilului, să acopere colțurile mobilei, să acopere prizele etc. De asemenea, pe lângă redirecționare, este important că părinții să folosească fraze pozitive mai des decât cele negative: în loc de Nu te duce acolo! să îi sugereze copilului să meargă în altă parte, pentru ca acesta să aibă opțiuni. Interdicțiile lipsite de opțiuni nu fac decât să inhibe nevoia de explorare a copilului.

Totodată, este important ca îngrijitorii copilului să îl asculte și să îl ajute să își exprime nevoile prin acordarea de opțiuni. Copilul încă nu știe ce vrea și ce are nevoie, iar susținerea adulților este foarte importantă în a-l ajuta pe acesta să descopere mediul înconjurător, dar și propria persoană. Chiar dacă copilul este lăsat să facă toate aceste lucruri și susținut în mod corespunzător, el are nevoie și de niște părinți disponibili pentru el, astfel, atunci când el inițiază anumite activități, el are nevoie ca părintele să fie prezent și disponibil pentru el, să se joace cu el, să îl încurajeze și să îl însoțească.

Așadar, deși poate părea copleșitor și uneori chiar este așa, nevoile unui copil sunt deseori simple. Fiecare moment în care părintele este acolo pentru copilul său, este un moment în care copilul învață că este iubit așa cum este, iar lumea este un loc sigur în care își poate folosi propria persoană pentru a o descoperi. Desigur, lumea conține și pericole, însă el le va putea distinge un pic mai târziu.

Mesajele benefice pe care este important ca părinții să le transmită și să ajungă la copil sunt cele în care, după cum am precizat mai sus, copilul se simte încurajat să trăiască și să descopere lumea: Poți să îți folosești toate simțurile, pentru că noi te vom susține și proteja. Interesele tale sunt importante pentru noi. Ne place de tine și te iubim și când ești tăcut și liniștit, dar și când ești activ. Este o bucurie pentru noi să te vedem crescând! Poți încerca ori de câte ori ai nevoie!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.