Stadiul al 6-lea: INTEGRARE

Odată cu atingerea vârstei de unsprezece-doisprezece ani, copilul intră în perioada de preadolescență, urmată de cea de adolescență. Acest stadiu cuprinde dezvoltarea între vârsta de doisprezece si cea de optsprezece ani.

Acum nu doar că mecanismele psihologice se dezvoltă din în ce mai mult, însă ele trec si printr-o perioadă de dezorganizare. La nivel hormonal există schimbări majore, ceea ce produce stări de confuzie la nivel identitar.

Tocmai de aceea, copiii au acum nevoie de mult sprijin, înțelegere și directive clare, pentru a-și forma o identitate stabilă. În sens contrar, tulburările de personalitate se pot dezvolta rapid și sigur în structura de identitate a copilului nou-devenit adolescent.

Caracteristicile specifice acestei perioade sunt cele de pregătire pentru viața de adult. Tranziția de la starea de copil la cea de adult este una puternică, aducând cu sine multe întrebări despre sine și ceilalți.

Tot în această perioadă, au loc primele îndrăgostiri, ceea ce corelează cu foamea cea mai puternică: sexul. Adolescentul este curios de tot ceea ce îl înconjoară, iar conștientizarea comportamentelor de risc este una scăzută, mai ales dat fiind faptul că aceasta este o etapă de revoltă. Din aceste motive, el are nevoie de multă conținere emoțională din partea părinților și o educație solidă, care poate funcționa ca structură pentru noile comportamente abordate.

Abilitățile care se dezvoltă acum nu mai sunt cele specifice performanței, precum în stadiul anterior, ci mai degrabă cele care țin de propria persoană. Adolescentul are nevoie să își clarifice orientarea sexuală și să se descopere pe sine din acest punct de vedere, atât prin comportamente de auto-satisfacere, cât mai ales prin începerea vieții sexuale. Acum el are nevoie de informații și repere din partea figurilor de atașament pentru a-și putea descoperi sexualitatea într-un mod sigur, fără consecințe negative medicale și emoționale. De asemenea, tot acum apare nevoia imperioasă de a se separa emoțional de părinți și a deveni din ce în ce mai independent. Adolescentul își găsește identitatea prin comportamentele de separare și autonomizare a propriei persoane. El are nevoie să se simtă competent și responsabil de propriile nevoi, emoții și comportamente.

Situațiile problematice care pot apărea sunt cele în care sunt implicate comportamentele de risc înalt: consumul de alcool, droguri, promiscuitate, absenteism școlar etc. Având o tendință naturală spre comportamente de risc, adolescentul poate provoca reacții negative puternice în părinții săi, deoarece aceștia se sperie și de multe ori nu știu cum să gestioneze situațiile. Mulți părinți apelează la pedespre, deprivare de anumite drepturi, conflicte și rușinare a adolescentului, ceea ce îl vor face pe acesta să se revolte într-un mod și mai puternic, dat fiind faptul că obediența contravine nevoii sale de a deveni independent.

Comportamentele ajutătoare din partea adulților în această perioadă sunt cele de suport emoțional. Adolescentul are nevoie de repere emoționale, înțelegere, directive și opțiuni prin care el își poate obține autonomia dupa care tânjește în moduri în care el poate fi în siguranță. De aceea, de multe ori, atunci când părinții adolescenților le restricționează foarte mult libertatea acestora, ei ajung să apeleze la comportamente de risc înalt: Cu cât îmi iei mai mult libertatea, cu atât simt nevoia să îți demonstrez că eu de fapt sunt liber și independent. În mod aparent paradoxal, cu cât aceștia primesc mai multă încredere și suport emoțional, cu atât vor avea mai mare încredere în cei din jurul lor și vor putea apela la ajutor atunci când au nevoie, iar șansele să se angajeze în comportamente periculoase scad substanțial.

Mesajele importante pe care au nevoie acum să le audă adolescenții sunt cele în care aceștia sunt încurajați să se descopere pe sine și să le fie insuflată încrederea în ei înșiși, că ei pot crește mari, ei pot fi independenți. Au nevoie să fie înțeleși și susținuți în ceea ce sunt și fac. Au nevoie să le fie normalizate confuziile, dramele adolescentine și nevoia de a crește.

Mesajele negative prin care nu le este permis să crească, să se maturizeze, să devină autonomi sunt cele care pot dezorganiza profund adolescentul, altfel încât să se piardă pe sine într-o căutare a sensului fără repere.

Așadar, adolescenții sunt persoane aflate între două lumi, cea a copilăriei și cea a vieții adulte.

Deși plină de confuzii, schimbări hormonale, retrageri sociale ori revolte puternice, această perioadă aduce de cele mai multe ori cele mai frumoase amintiri în viața unui adult. Aici se întâmplă formarea identității, primele iubiri, primele experiențe cu sens puternic și fără părinți, iar în spatele tuturor acestora, adolescentul este o persoană creativă, curajoasă și puternică!

Iată că aici se încheie prezentarea celor șase stadii de dezvoltare, conform lui Pam Levin. Oricând ai nelămuriri cu privire la tine sau la ceilalți, te poți întoarce în mijlocul acestor informații pentru a găsi noi metode de a te adapta atât la tine, cât și la ceilalți!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.