Stadiul al 5-lea: ABILITĂȚI ȘI STRUCTURĂ

În jurul vârstei de șase ani, în viața copilului apar schimbări majore, de la începerea ciclului primar al școlii, până la mecanisme psihologice fine care se instalează în funcționalitatea sa. Astfel, copilul acum este mai conectat la relații, pas cu pas el iese de sub tema egocentrică a vieții sale și se concentreaza pe relația dintre el și mediul în care se află. Învață ce înseamnă structura și responsabilitățile iar faptul că mami și tati merg la muncă și el la școală, îl aduce din ce în ce mai mult într-o poziție de egalitate cu cei din jur, în timp ce părinții devin o autoritate prietenoasă.

Caracteristicile specifice acestei perioade sunt cele care constau în obținerea de abilități care îl ajută în viața de zi cu zi. Copilul are nevoie să descopere care sunt aptitudinile tale și cum le poate alimenta sănătos, astfel încât să se simtă sigur pe el acasă, la școală și la joacă. Atât părinții, cât și profesorii joacă un rol foarte important în stabilizarea structurii sale interne, astfel încât el să afle cum poate fi el însuși într-o lume în care fiecare este unic. Spre exemplu, poate copilul a învățat acasă să fie blând cu cei din jur, însă la școală are parte de un conflict cu un coleg. Un astfel de moment îi poate aduce confuzie: Cum pot să mă apăr, dacă eu știu că sunt un copil blând și bun?. Așa că este nevoit să afle metode noi de a se apăra fără a se răni pe sine și fără a-i agresa pe cei care poate nu au primit blândețe în viața lor. Acum copilul învață să se supună și să se revolte regulilor, trăsăturile sale de caracter iau formă și află noi sensuri zi de zi.

Foamea sa cea mai mare în această perioadă este cea de entuziasm. Este curios să descopere lumea și să se descopere pe sine, devenind acum conștient de propria persoană.

Abilitățile care se dezvoltă acum sunt cele care țin de dorințele și nevoile sale și exprimarea lor într-un mod acceptabil social. Are nevoie să învețe că este în regulă să nu fie de acord cu ceva sau cineva și totuși să nu fie respins și abandonat. Mecanismele sale intelectuale sunt într-o creștere rapidă, astfel încât el vrea să înțeleagă și să testeze ideile și valorile proprii și ale celorlalți. Separându-se de părinți la un nivel subtil, el poate face acum diferențele între ce învață acasă și cum este lumea din afara familiei sale. În continuare iubirea de sine se dezvoltă tot acum, mai ales când el are nevoie să fie încurajat de părinți în a crede și a ști despre el că este îndeajuns de bun.

Faptul că acum se poate revolta împotriva unor idei și evenimente trebuie să-i aducă siguranță de sine și siguranța că dezacordul său nu înseamnă că e un copil rău. Fiind mai capabil acum să înțeleagă consecințele comportamentului său, are nevoie de experiențe diverse pentru a se descoperi pe sine, a ști când poate merge odată cu valul și cand are nevoie să rămână ferm. Tot acum el devine mai sigur de genul său (feminin/masculin), iar confuzia între acestea nu mai este la fel de puternică, dacă ea a fost stabilizată în etapa anterioară (3-6 ani).

Situațiile problematice care pot apărea sunt cele care țin de teama sa de eșec. Dat fiind faptul că acum pentru el încep să conteze rezultatele și consecințele pozitive sau negative, neintegrarea unor experiențe negative poate duce la neîncredere în sine și frică de a încerca din nou: Dacă am luat doar Bine la testul de la matematică, atunci ce șanse am să iau Foarte bine data viitoare? Nu mai vreau să învăț matematică. De asemenea, din același motiv, el poate deveni perfecționist, extrem de atent la greșelile pe care le face, ceea ce în timp, îi poate aduce probleme și în relațiile cu colegii de care poate se simte amenințat.

Comportamentele ajutătoare în astfel de situații sunt cele în care părintele susține copilul în a găsi strategii de rezolvare a conflictelor cu ceilalți. Instinctele copilului îl pot conduce pe acesta să se retragă ori să devină agresiv, însă părintele îl poate ajuta să comunice. Asta nu înseamnă să îl forțeze pe copil să facă ce cred ei că este mai bine, ci să îi ofere opțiuni de rezolvare și să verifice împreună cu el dacă i se potrivesc aceste idei. Copilul are nevoie să nu fie de acord cu tot ceea ce vine spre el din mediul înconjurător, iar dacă ideile sale se dovedesc a nu fi bune, atunci părintele să îi fie alături și să îi ofere perspective sănătoase despre greșeli: Ok, poate că de data asta nu a fost cea mai bună idee să procedezi așa și este în regulă. Cu toții greșim uneori. Ce ai putea să faci diferit data viitoare?

Sentimentul de apartenență este acum hrănit de implicarea sa în sarcinile familiei, bineînțeles potrivite pentru vârsta sa. Nu îl vom implica în gestionarea banilor din casă, însă îl putem întreba ce părere are despre mobila din camera sa, arătându-i respect pentru opiniile sale.

Mesajele cu cel mai puternic impact asupra copilui aflat între vârstele de șase și doisprezece ani sunt cele țin de integrarea greșelilor, reguli, granițe între el și ceilalți și susținerea sa în a-și da voie să fie el însuși. Un mesaj prin care copilul înțelege că nu are voie să facă greșeli îi va fragiliza enorm încrederea în sine. Spre exemplu dacă ia o notă proastă la școală, mesajele de genul Cum să iei doar atât?! Dar X cum a putut să ia 10? Ești leneș! Data viitoare când se mai întâmplă asta, vei fi pedepsit! nu fac decât să hrănească frica sa de eșec și să acționeze pe baza fricii și a rușinii.

Mesajele pozitive care ajută copilul să se dezvolte armonios sunt cele prin care presiunea de a performa este la un nivel redus: Ce ai învățat din greșeala ta? / Ai încredere că tu poți decide ce este mai bine pentru tine, eu sunt aici. / Rămânem împreună chiar și atunci când avem păreri diferite. / Dă-ți voie să înveți regulile care te pot ajuta să trăiești frumos alături de ceilalți. / Dă-ți voie să nu fii de acord cu anumite reguli. Astfel, încrederea copilului în el însuși se poate clădi fără presiunea de a performa, ci printr-un contact bun pe care îl are cu el însuși.

La fel ca fiecare etapă de dezvoltare, și aceasta aduce provocările sale, iar părinții sunt nevoiți să crească și ei împreună cu copilul lor pentru a se putea adapta la noile sale versiuni. Dansul dintre el și ceilalți aduce cu sine conflicte, lipsă de încredere, tensiune, însă totodată natura are grijă ca și resursele sale să fie mai multe și mai solide. Ca părinte, este important să vezi care sunt resursele copilului tău de a se adapta la mediile din care face parte, să i le arăți și lui cu blândețe și iubire și să rămâi acolo pentru el, orice ar fi.

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.