Ce facem cu nevoia de a avea dreptate?

Interacțiunile zilnice cu ceilalți și mai ales relațiile profunde ne oglindesc deseori nevoia de a avea dreptate.

Aceasta apare atât în cazul subiectelor mai simple, insignifiante, cât și în discuțiile intime, care declanșează emoții intense și vulnerabilități ascunse.

Deși această nevoie funcționează și în avantajul nostru, deoarece ne motivează să ne exprimăm, să ne folosim vocea, ea poate aduce cu sine și diferite dezavantaje care pot provoca durere. Practic, atunci când vrei cu tot prețul să ai dreptate și să vadă și ceilalți asta, adu-ți aminte de faptul că vehemența cu care tragi să (te) convingi că adevărul stă la tine este de fapt un cuțit cu două tăișuri.

Adu-ți aminte de o situație în care ai avut o discuție în contradictoriu cu cineva despre un obiect așezat într-un loc nepotrivit. Tu erai sigur de faptul că ai pus obiectul unde trebuia, iar cealaltă persoană era la fel de sigură ca și ea a procedat corect. Totuși, fiecare dădea vina pe celălalt susținând sus și tare: Eu am dreptate! Doar ți-am spus că am fost atent/ă și l-am pus acolo. Și discuția a continuat și poate că a și dus la un conflict. Totuși, ce se afla în spatele acestei nevoi de a avea dreptate? Te invit să reflectezi câteva minute la asta, după care să continui să citești.

Nevoia de a avea dreptate reprezintă, de fapt, un mecanism de apărare ce își exercită rolul specific: acela de a proteja anumite zone de vulnerabilitate psiho-emoțională.

Deseori atunci când ținem cu dinții de dreptate, intenția de bază este aceea de a avea control și/sau putere. Control asupra percepției celuilalt despre noi (vrem să îl convingem că suntem buni, cei mai buni, poate chiar perfecți) și senzația de putere (EU am câștigat).

Atunci când insistăm într-o discuție cu faptul că NOI avem dreptate, ceea ce transmitem este că punctul de vedere al celuilalt este complet invalid, astfel noi devenim surzi la mesajul lui, ceea ce poate provoca furie și chiar durere în sufletul celeilalte persoane. Acestea sunt momentele în care avem de ales între iluzia controlului (Eu pot să îi schimb celuilalt percepția) și senzația de putere (Eu îl dobor pe celălalt) și dorința de conexiune, înțelegere și pace.

De asemenea, nevoia de a avea dreptate ascunde deseori și o nevoie mai profunda de validare și confirmare. Aștept ca celălalt să fie de acord cu mine, deoarece eu nu cred în punctul meu de vedere.

Atunci când nu avem încredere în noi, ne simțim și fragili, iar asta duce la ridicarea unor mecanisme de apărare, precum impunerea punctului de vedere propriu și eliminarea celorlalte păreri, ridicarea unor ziduri înalte și groase și îndepărtarea celuilalt.

În acest fel nevoia de a avea dreptate ne poate sabota nu doar propriile suflete și intenții pozitive, cât și relațiile cu cei dragi, care și ei au nevoie, la fel ca și noi, să se simtă auziți, văzuți și importanți.

Cu toate acestea, după cum am precizat mai sus, nevoia de a avea dreptate este un cuțit cu două tăișuri, adică are și o parte bună. Atunci când ducem această intenție până într-un punct sănătos, ea ne poate ajuta să ne exprimăm părerea și să ne facem auziți. Când facem asta, ceea ce ne poate ajuta este gândul că ȘI noi avem dreptate. Astfel, credem în noi, însă îi oferim și celuilalt creditul pe care îl merită. Dreptatea devine nocivă abia atunci când credem CĂ DOAR NOI avem dreptate, iar ceilalți nu.

Te invit să iei în calcul și cum funcționează nevoia de a avea dreptate în grupuri. Atunci când te afli într-un grup cu care nu împărtășești măcar câteva din cele mai importante valori ale tale, te poți trezi deseori în conflicte. Cu cât tragi mai tare să demonstrezi că tu ai dreptate, cu atât șansele tale să fii exclus din grup vor crește. Iar dacă nu ești exclus direct și ceilalți nu îți spun în față faptul că este nevoie să părăsești grupul, atunci vei începe să te simți rău făcând parte din grupul respectiv (te poți simți precum oaia neagră a grupului, respins, exclus, singur, abandonat etc.). Aceste emoții îți vor arăta faptul că acela nu este locul tău.

Așadar, iată că nevoia de a avea dreptate poate duce la situații sănătoase, revelatoare, atât timp cât noi avem grijă ca manifestarea ei să se întâmple în parametri ai echilibrului nostru intern, însă și extern. Nu merită să ne pierdem vremea în relații și grupuri care ne vor vocea redusă la tăcere, însă nici nu suntem fericiți și liniștiți când ne înverșunăm să demonstrăm că noi suntem cei mai tari.

Dacă te afli în prima categorie, a celor care nu își exprimă punctul te vedere, te invit să reflectezi la ce anume te oprește să îți lași vocea auzită?

Iar dacă te afli în cea de-a doua categorie, a celor care vor să dețină adevărul, să demonstreze asta și să îi convingă și pe ceilalți de asta, te invit să îți răspunzi la întrebarea: cine sunt eu când și alții au dreptate?

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.